07/09/2026
Azi s-au deschis două uși pentru băieții noștri. ❤️
Pentru cel mic, Zian, s-a deschis ușa grupei mici. Prima lui zi de „carieră”, am putea spune. 😅 Un loc nou, colegi noi, oameni noi, un mediu pe care încă încearcă să-l descopere și, probabil, un amestec de emoție, curiozitate și acel mic „mami, tu unde pleci?” pe care doar începuturile îl pot aduce. 🥹
Iar pentru cel mare, Ayan, s-a deschis din nou ușa școlii. Clasa a II-a. ❤️ A intrat cu emoția revederii, cu bucuria de a-și vedea colegii și, poate, cu așteptarea unei primiri puțin mai… spectaculoase. 😅 Doar că realitatea nu s-a ridicat chiar la nivelul scenariului din mintea lui, așa că a rămas cu o ușoară dezamăgire. Noi zicem că e primul lucru important pe care l-a învățat anul acesta: uneori așteptăm aplauze și primim un simplu „salut”. 😂
Iar noi… noi i-am privit pe amândoi și ne-am dat seama, încă o dată, cât de repede trece timpul.
Unul începe să-și facă primii pași în lume fără noi lângă el, celălalt face deja pași tot mai mari, pe picioarele lui. Și, deși ne bucurăm enorm să-i vedem crescând, undeva în sufletul nostru am mai fi ținut puțin de mâna lor.
Pentru ei, azi a fost prima zi dintr-un nou capitol.
Pentru noi, încă o zi în care am realizat că băieții noștri nu mai sunt chiar atât de mici. ❤️
Să le fie drumul frumos, să aibă parte de oameni buni, prietenii frumoase, curaj și cât mai multe zile în care să vină acasă cu povești.
Și, dacă se poate… cu puțin mai mult entuziasm la primire pentru Ayan anul viitor. 😂❤️
Două începuturi, două emoții diferite și aceeași inimă de părinți, împărțită în două. ❤️