02/09/2026
Acum un an, Bianca îmi zice:
- Kleo, noi ședința foto after wedding am vrea să o facem pe vârf de munte, la răsărit...
- Minunat, zic eu... Nu m-am gândit prea mult, mai ales că mie îmi plac drumețiile.
Trece anul, vine ziua X și stabilim cu Bianca când să mergem să facem ședința foto. Eu mă uit în calendar, văd că într-o sâmbătă am o drumeție în Munții Făgăraș. Drumeția începe la ora 9. Zic eu: soarele răsare la 6, am timp pentru ambele. Hai să facem sâmbătă! Verificăm vremea, Perseidele și planetele. Totul se aliniază perfect.
Cu o zi înainte, vineri, toată ziua eram cu gândul să dorm și eu un pic, că sâmbătă urma să fie o zi lungă. Ziua a trecut, nu am avut timp de somn. Seara, cânta în Piața Mare artista mea preferată și, evident, nu am putut lipsi de la concert. Am ajuns acasă la ora 23:00.
Zic: hai să mai dorm măcar două ore.
Și uite așa, timp de două ore, din 15 în 15 minute, mă uitam la ceas. 🫣
Somn ioc.
Ne întâlnim cu Bianca și Alex la 2:30. Plecăm spre munte. În mașină aflu că nici ei nu au dormit. Și că Alex, după ședința foto, urma să urce pe Moldoveanu. 😱
Ajunși sus, găsim loc de parcare, iar de acolo mai avem de urcat o oră până la locația stabilită.
Drumeția noaptea e ceva unic și special, mai ales că noi am făcut-o în perioada Perseidelor. Un covor de stele deasupra capului. Nu știam dacă să mă uit sub picioare, la bolovani, sau în sus, spre stele. 😅
Ajungem noi sus, încălziți de la urcare, ba chiar am transpirat. Acolo bătea vântul, iar în fotografii, chiar dacă pare că e cald, erau maximum 3 grade... cel puțin așa se simțeau din cauza vântului.
Și aici începe partea în care planul nostru perfect începea să scârțâie... cel puțin în mintea mea.
Fix de unde trebuia să iasă soarele, văd un nor mare și negru. 😨
Întuneric, vânt, 3 grade. Eu am luat toate straturile de haine pe care le aveam în rucsac pe mine și tot îmi era frig.
Nu vreau să știu ce simțeau Bianca și Alex. Ei trebuiau să schimbe ținutele de munte cu cele de mire și mireasă. 🥶
Alex făcea maraton de colo-colo, sperând să se încălzească. La un moment dat, a pus cafeaua la fiert.
Un miros proaspăt de cafea mi-a dat un boost de energie. ☕️
Soarele, încet-încet, își face prezența. Norul negru se ridică mai sus. Munții prind contur.
Și atunci am realizat că tot chinul de până în momentul ăla chiar a meritat. 🥹
Nu mai conta că tremuram, că nu dormisem deloc sau că, la un moment dat, nu mai simțeam degetele. 😂
(Bianca, mulțumesc pentru mănuși! ❤️)
Aveam lumina perfectă, peisajul perfect și, mai ales, povestea perfectă în spatele fotografiilor.
Am terminat ședința foto, ne-am schimbat din nou hainele și abia acum începea partea dificilă...
Eu urma să plec în drumeție. (iar aici aș mai avea o poveste de zis, dar cu altă ocazie)😅
Iar Alex urma să urce, împreună cu prietenii lui, spre cel mai înalt vârf.
Deci, practic, în timp ce alți oameni la ora aia abia își beau cafeaua și încercau să-și amintească în ce zi sunt, noi eram deja sus, în munți, cu o ședință foto bifată și cu alte ore de urcat în față. 😅
Și dacă mă întrebați dacă a meritat...
Da.
Dar data viitoare, când cineva îmi spune „ședință foto la răsărit, pe vârf de munte”, primul lucru pe care îl verific nu mai este vremea, nici Perseidele, nici planetele.
Verific dacă am timp să dorm. 😂
