09/03/2026
Locul în care ne-am dat întâlniri la șlefuit uși și rame de ferestre. Prima noastră locuință în care ne-am pus bucățele din suflet.
Majoritatea lucrurilor din el au o poveste.
Îmi amintesc de mama lui Pavel cățărată pe scară, cu șorțul pus și zâmbetul pe față, ținând un uscător special în mână care dă vopseaua albă jos de pe ramurile de geamuri.
Îmi amintesc prieteni adunați seara, după muncă, stând în genunchi, pentru a scoate rostul dintre parchetul vechi, ca să punem altul.
Îmi amintesc serile târzii în care stăteam să potrivim baițul pentru uși și ferestre.
Îmi amintesc poveștile, glumele, privirile de la început de relație.
Îmi amintesc cm lucram la rafturile din cămară cu Elzeard în burtică. Apoi, la cele de la baie cm ne ajuta el să punem scândurile.
Îmi amintesc cm șlefuiam balustrada de la balcon, tot cu Elze în burtică, în pandemie și cm profitam de orice ocazie să mai miros diluantul din cămară (tare îmi plăcea 🙈).
Îmi amintesc cm am salvat două comode de la gunoi și le-am recondiționat cu grijă, cm am știut noi mai bine.
Îmi amintesc lacrimile, fricile, discuțiile, râsetele, bucuria primilor pași ai copiilor, încântarea cu care au făcut pictura de pe perete, certurile și îmbrățișările, cinele luate la lumina lumânării și nopțile târzii petrecute la editare.
Fiecare lucrare de artă pe care o avem pe perete are o poveste. Nu sunt luate la întâmplare.
Suntem foarte recunoscători pentru cuibul acesta care ne-a (sus)ținut în perioada asta a vieții.
Urmează ceva despre care încă nu pot vorbi.
Dar, toate se întâmplă la timpul lor potrivit. ☀️
Cred asta din tot sufletul! 🤍
Zile în Cluj, în locul nostru mult iubit.