Problemele si preocuparile zilnice ma fac sa parcurg orasul de cele mai multe ori cu capul in jos, foarte pe fuga, foarte des motorizat, nu mai remarc aproape nimic nou (in afara de panouri publicitare) si chiar si atunci cand incerc sa ma plimb imi este destul de greu sa intru intr-un ritm relaxat. Incerc de cateva saptamani sa iau Bucurestiul la pas, intr-un ritm cat mai lent, singur, si incerc
sa-l vad ca si cm as fi un turist. Am inceput sa ma uit din ce in ce mai mult in sus, sa vad detalii pe care nu le vazusem pana acum sau le uitasem. Incerc sa ma departez cat pot de mult de bulevarde si sa ma pierd pe stradute cat mai mici luand spontan decizia de a coti la stanga sau dreapta. Am hotarat sa documentez foto plimbarile mele si sa incerc sa descopar latura pozitiva si optimista a Bucurestiului. Daca va place Bucuresti Optimist si vreti sa contribuiti cu imagini, o puteti face pe [email protected]. Evident, nu toate imaginile trimise urmeaza a fi publicate automat ;)
