09/04/2026
Există o estetică a oboselii pe care am învățat s-o ignorăm. Mai ales ca femei.
E discretă, aproape invizibilă și poate exact astea sunt motivele pentru care este şi atât de prezentă.
De 8 martie, pentru Nuit, am ales să nu vorbim despre somn ca ideal, ci despre absența lui ca realitate.
Despre o tensiune tăcută, una care nu ține de obiecte, ci de ritmuri interioare, de presiuni asumate, de lucruri care, deşi nu se văd, se simt.
Am construit un set de vizualuri care nu explică, nu dramatizează, nu caută să rezolve.
Doar observă.
Și, în observația asta, lasă loc pentru recunoaștere.
pentru că uneori, primul pas spre odihnă nu e să închizi ochii
ci să înțelegi de ce nu te-ai odihnit