Studioul fotografic Florin Andreescu

31/12/2025

30/12/2025

Mascați din Bucovina

27/12/2025

19/12/2025

Luminile Bucureștiului

17/12/2025

Sunt ani mai buni sau mai puțin buni. Important e că pot arăta că nu am stat degeaba în goana inexorabilă a timpului. Au fost proiecte noi, dar și reeditări ale unor cărți de succes care s-au epuizat rapid. Sunt preocupat în continuare să asigur calitate tipografică proiectelor și prețuri decente într-un climat economic ostil. Expoziția fotografică dedicată Deltei Dunării a fost prezentată outdoor în Cracovia și Varșovia. Avem și proiectele în derulare care vor apărea anul viitor pentru că nimic nu se face bătând din palme. Iar, așa cm spuneam de curând, acordarea Distincției Culturale din partea Academiei Române mă onorează, dar mă și obligă.

10/12/2025

Astăzi, 10 decembrie 2025, s-a desfășurat Ceremonia de decernare a premiilor Academiei Române. Nu mică mi-a fost mirarea când am primit invitația de participare. Momentul în care mi s-a pronunțat numele în cadrul distinsei adunări a stârnit în mine toate emoțiile din lume. Distincția Culturală acordată de Academia Română pentru activitatea mea mă onorează și mă bucură nespus.
În cadrul premiilor pentru cele mai valoroase creații științifice și artistice am aplaudat foarte mulți tineri (categoria + /- 40 de ani) care performează la superlativ în domeniile lor de activitate.
Doamna Dorina Lazăr, îndrăgita actriță pe care am admirat-o în nenumărate piese de teatru și filme artistice, a primit premiul „Aristizza Romanescu". Cu o voce care a vibrat în aula Academiei și fără microfon a mulțumit și ne-a mărturisit că se simte „ca o tânără speranță”.
Doresc să preiau toată energia pozitivă a acestei ceremonii academice și mă simt obligat să continui drumul început cu mai multe decenii în urmă.

09/12/2025

Martin Parr, celebrul fotograf britanic, ne-a părăsit la finalul săptămânii trecute. Rămâne, cu siguranță, cel mai influent fotograf al ultimelor decenii. Și-a dat seama că abordările fotografice băteau pasul pe loc și a propus o nouă viziune. Până să-i fie înțeleasă estetica a fost catalogat drept "fotograful de pe altă planetă". L-am întânit de mai multe ori, dar prima întâlnire rămâne memorabilă. Să fie ianuarie '91 sau '92. Primesc un telefon de la Emanuel Pârvu care mă roagă să vin seara la sediul AAF din Palatul Universul. Bucureștiul arăta groaznic, era zloată, frig, tristețe mare, sărăcie, iar culorile lipseau. În sediul asociației era destul de frig, lumina doar un bec chior, iar lumea nu mai trecea pe acolo. Deja apăruseră problemele financiare și rechinii imobiliari puseseră ochii pe clădire. De față a mai fost și Cătălin Emilescu. La ora fixată, apare fotograful englez, îmi strânge mâna și zice apăsat: Martin Parr. Nu auzisem de el. Informațiile ajungeau greu la noi, internetul nu apăruse, iar Martin nu devenise faimos. Era interesat de piața de fotografie de la noi. La vremea respectivă, fotojurnaliștii străini mișunau prin România în căutare de senzațional. Subiectele preferate erau copiii instituționalizați, dezastrul ecologic de la Copșa Mică, demolarea Bucureștiului, aurolacii, vizitele în capitală ale minerilor. Începem discuția cu Martin și îi explicăm că nu avem aparate, materiale fotosensibile, comenzi și tiparul e prost și inaccesibil. În concluzie, eram un fel de fiii ploii! Din politețe, ne-a ascultat și cred că-n sinea lui și-a zis: ce dracu caut eu între ciudații aștia și în țara asta care nu oferă nimic. Cu siguranță că România anilor '90 nu intra în viziunea sa critică asupra consumerismului. Anii au trecut, el a devenit faimos worldwide, iar eu am început să circul prin lume ca tot românul. L-am reîntâlnit de vreo două, trei ori pe la Paris Photo. Lansa cărți, proiecte, expoziții și era mereu înconjurat de tineri dornici să afle despre succesul în fotografie. Zâmbetul și glumele british erau nelipsite. A fost un personaj tonic, plin de viață și cu mare plăcere îi ascultai criticile asupra societății contemporane. Viziunea sa fotografică va rămâne un reper pentru istoria ultimelor decenii.
RIP Martin Parr.