01/06/2026
Ce mare infracțiune comite un copil de 9 ani dacă se joacă cu o kendama fără etichetă de firmă?
Este greu de înțeles ce snobism profund se poate ascunde în spatele unei simple bucăți de lemn cu sfoară, însă de 1 Iunie am primit o lecție bizară de marketing aplicat direct pe entuziasmul unui minor.
Mărturisesc public că am pierdut complet controlul situației acasă: avem nu mai puțin de 6 kendame și un Pill, împărțite între doi copii. Niciuna nu este „originală”, de brand. Copiii le personalizează cm vor, le desenează, le tocesc în pauze prin curtea școlii și, cel mai important, le folosesc pentru ce au fost create: coordonare mână-ochi, reflexe și pasiune pură.
Însă la festivalul , am aflat că dacă nu ai logo-ul potrivit gravat pe mâner, talentul tău nu are nicio valoare.
După 4 zile pline de muzee și ateliere, am vrut să încheiem ziua de 1 Iunie într-un mod special.
Fiul meu s-a așezat emoționat la coadă pentru un autograf de la jucătorul profesionist italian .
Când am văzut de la distanță că sportivul zâmbește larg, am crezut sincer că e un moment frumos — că apreciază lemnul tocit și miile de ore de exercițiu din spatele lui.
GREȘIT. Domnul profesionist râdea, de fapt, de jucărie. Pentru că nu era de firmă, ci un „fake”. S-a întors amuzat către colegul lui de echipă (jucătorul Naru cred) și l-a întrebat în gura mare, în fața tuturor copiilor de la coadă, dacă e cazul „să semneze un fake”. În final, i-a acordat mărețul autograf pe cupă (Se vede amprenta ironiei în poza atașată).
Este absurd ca bucuria unui copil să fie măsurată în prețul de catalog al unei jucării. Un ambasador plătit de Kendama ar trebui să aducă copiii către acest sport, nu să îi împartă în categorii și să râdă de un minor pentru că nu a cumpărat fix brandul care îl plătește pe el.
Îi mulțumim domnului Davide pentru această lecție timpurie despre etichete și prețuri. Noi ne întoarcem bucuroși la cele 6 kendame simple de acasă. Măcar ale noastre au personalitate. 😏
