08/06/2026
Le-am spus să fie stele și au devenit fructe "..
🇷🇴 STELA – „Cireșa care a adus lumina în livezile României”
🌳 Descriere soi:
• fruct mediu spre mare, rotund, roșu aprins, lucios
• pulpă tare, crocantă, suculentă
• gust dulce, echilibrat, cu aromă fină
• coacere: mijloc de iunie
• pom viguros, productiv, rezistent la boli
• excelent pentru consum proaspăt și piață
Stela este considerată un soi „de referință” în pomicultura românească.
________________________________
Aș vrea să vă povestesc povestea extraordinară a acestui soi românesc special. Chiar dacă pentru unii înseamnă ceva banal, Stella e un soi poetic...
Povestea asta, am avut norocul să o aud, chiar de la fiul celui care a fost creatorul acestui soi , profesorul Vasile Cireașă. Fiul lui, tot profesor și tot pasionat de pomi ne-a vizitat, in urmă cu 3 ani și ne-a povestit o grămadă de întâmplări și povești fascinante din această lume, a creatorilor de soiuri de fructe. Iar povestea soiul "Stella" merită cunoscută..........................................................
„Ziua în care o cireașă a primit numele Stella”
🌳 În vara anului 1975, Stațiunea de Cercetare Pomicolă Iași era în plină perioadă de evaluare a soiurilor experimentale. Printre cercetători se afla prof. dr. Vasile Cireașă, un om blând, discret, cu o pasiune neobișnuită pentru poezie. Pe biroul lui, printre caiete de observații și etichete de altoire, se afla mereu un volum de Nichita Stănescu, cu paginile îndoite și sublinieri cu creionul.
Într-o zi, profesorul a aflat că Nichita urma să vină la Iași pentru o întâlnire cu scriitorii. Atunci i-a venit ideea care avea să devină legendă:
”Știu că îi plac cireșele! Dacă l-aș aduce aici… să vadă cireșele noastre?”
A vorbit cu directorul, cu secretara, cu șoferul. Unii au râs, alții au ridicat din umeri. Dar până la urmă, toți au fost încântați. Dar oare reușea?
S-au întâlnit la sediul Uniunii Scriitorilor. A asistat la discuțiile de acolo, apoi la ieșire, pe trepte și-a luat inima în dinți și l-a invitat pe poet. Nichita a acceptat, cu o deschidere extraordinară, care i-a mirat și pe cei care îl însoțeau..
🌳 Întâlnirea în livadă
Era o după-amiază de iunie, cu lumina aceea moale, moldovenească, care face frunzele să pară pictate. Nichita a coborât din mașină cu pasul lui legănat și privirea curioasă a pășit pe poarta institutului.
— Domnule profesor Cireșă… aici faceți dumneavoastră fructele?
— Aici se nasc, maestre, a răspuns profesorul. Apoi, l-a condus printre parcelele experimentale, pline de fructe. Nichita cu ochii lui vii, albaștrii privea că un copil minunățiile din jur. Și dintr-o dată s-a oprit în fața unui pom. Era hibridul denumit generic ”HS 22-23”, Un pom tânăr, cu fructe mari, roșu aprins, lucioase, abia coapte.
Nichita a atins o cireașă cu vârful degetelor, a luat-o și a mușcat din ea. A închis ochii.
— ”E… lumină”, a spus încet, Nichita!
— Vă place? ; a întrebat profesorul Cireașă, cu emoție.
— ”E mai mult decât atât. E frumoasă. E roșie. E perfectă și plină de foc. O ador”!
A mai luat una. A privit pomul. A privit cerul.
— Cum îi spune?
— „Deocamdată… nu are nume”, a răspuns profesorul.
Nichita a zâmbit cu o tristețe, din aceea pe care doar el o știa.
— ”Atunci să-i spuneți ”Stela”.
— ”Stela”, a răspuns mirat profesorul?
— Da, a zis Nichita. Apoi a privit în depărtare.
— Pentru că frumusețea ei îmi amintește de o fată, cu ochii și dragostea de foc. Am iubit odată o femeie, de aici, de la voi din Iași, cu numele ăsta. Și era așa de frumoasă și bună, ca cireașa asta! a răspuns Nichita; cu un zâmbet ștrengăresc, care strălucea, prin ochii lui albaștrii.
Profesorul Cireșa a simțit cm i se strânge inima. În clipa aceea, pomul acela tânăr devenise parte din poezie.
✒ Apoi, în fața tuturor, Nichita a scos un carnețel. A scris câteva rânduri. A rupt pagina și i-a întins-o profesorului. Apoi s-a întors spre cei prezenți și a spus doar atât: „Le-am spus să fie stele, și ele au devenit fructe.” Apoi i-a îmbrățișat, pe profesor și însoțitori, a luat câteva cireșe, din pomul acela și a plecat...
Profesorul a păstrat hârtia aceea în sertar toată viața.
Și, da! Peste ani, a arătat și fiului lui, bucățica aceea de poezie și istorie, și i-a spus și povestea.
Și așa a mers mai departe!
🌟 Așa s-a născut soiul STELA.
Nu dintr-un registru. Ci dintr-o poezie, dintr-o zi de iunie, dintr-o întâlnire între un poet și un pom sub privirea și oblăduirea prof. dr. Vasile Cireșa, cercetător ieșean al anilor 60-90.
Este, fără exagerare, una dintre cele mai frumoase povești ale cercetării românești în pomicultură.
Cine are să o prețuiască , iar cine nu să o caute!.....................................
Spor la treabă
Domne ajută!.........................................................
Seria poveștilor continuă cu alte soiuri tradiționale!
