17/05/2026
Şorțul din amintiri…by
Șorțul tău, bunică scumpă, nu a fost doar un obiect,
A fost poveste ce-a prins viață când l-ai purtat ca prins în piept.
I-ai dat folos, i-ai dat suflare, l-ai îngrijit ca pe-un copil
Și el ca drept recunoștință a stat cuminte și umil.
Ți-a păstrat hainele curate, cu grijă le-a acoperit,
A ținut loc de mănușă la cuptorul ostenit
Ce cocea întruna pâine, plăcințele sau gogoși,
Cozonaci. Niciunde-n lume nu găseam așa pufoși.
Șorțul tău, bunică dragă, mi-a șters lacrimi cât un râu,
Îl țineai prins bine tare, nod la spate, pe la brâu.
De-mi vedeai fața murdară imediat mă dojeneai,
Dar cu șorțul tău înflorat cu iubire o curățai.
A cărat lemne și vreascuri la soba din bucătărie,
L-ai fluturat deasupra ei sa treacă jarul în făclie.
Ai strâns în el din cuibar ouă și puișori de la găină,
În ochii mei când il purtai tu arătai ca o regină.
Șorțul tău, bunică blândă, se transforma în coș de toamnă
Când îndesai in el legume adunate din ogradă.
Și ce culori, și ce arome asupra lui se năpusteau.
Nicăieri pe lumea asta șorț ca al tău nu mai vedeam.
Dar cel mai mult lui i-a plăcut s-adune merele căzute
La rădăcină, pe pămant. Și, deși erau bătute,
Cu greu, cu greu aveai să le desparți de glie.
Tu așteptai ploile dese adu-se din cer de Sfântu’ Ilie.
Șorțul tău, bunică sfântă, alina copii roșind
Îi înveleai ca apărare, îi preschimbai ușor râzând.
Tot șorțul tău, dragul de el, prafu’ntr-o clipă îl ștergea
Când un vecin sau poate-o rudă neanunțat te vizita.
Vara în zilele toride, când obosită tu picai,
Te-asezai pe prispa casei cu șorțul sudoarea-ți stergeai,
Și tot acolo pe prispă vărsai din șorț păstăi uscate.
Noi alegeam, spunând povești, cu grijă boabele pe toate.
Când de dor plângeai, bunico, tu lacrimi în el adunai
In timp le-ai strâns pe toate acolo ca să le duci cu tine-n rai
Și când ai plecat la cer să-l iei cu tine n-ai dorit
Pentru că șorțul tău, bunico, știai, e de ‘neînlocuit.
