Spun calatorie deoarece tânjesc sa ajung la capat, sa întalnesc pe Cel ce este Viata, ce mi-a dat-o si mie, si mi-a dat-o din belsug. Urc, uneori cobor, ma mai impiedic chiar, dar alerg cu sete alaturi de cel care mi s-a facut harul sa imi fie sot, Ionut. El e cel care ma ridica de cele mai multe ori, si ma ia de sub brat si mergem mai departe, impreuna. Daca de 4 ani sunt sotie, am mai adaugat un
nou statut acum un an jumate devenind mama lui Lucas, marea mea binecuvantare cea mai scumpa si draga! Prin incurajarile multora, in special ale lui Ionut si surorii mele, Iri, am decis sa sar, cumva ca la bungee-jumping, intr-un loc nou la care ma uit de multa vreme cu jind. Meseria mea este kinetoterapia, pe care o iubesc. Dar pasiunea mea ascunsa este fotografia. De mica mi-a placut sa imortalizez momente dragi mie. Desi anii trec, am acelasi drag in suflet cand iau aparatul foto in maini si incep sa nascocesc cu obiectivul zambete fericite, detalii perfecte, chipuri de oameni frumosi, minuni ale naturii si tot frumosul ce il pot cuprinde, spunandu-mi « suflet al meu, nu uita niciuna dintre binefacerile Domnului! ». Imi doresc, prin activitatea mea, sa pun la dispozitia celor din jur « dragul meu pentru clipe scumpe », sa culegem impreuna momente dragi si sa privim cu recunostinta la ele, astfel ca, la sfarsitul calatoriei, sa putem privi inapoi la ele ca la inca o dovada a bunatatii Creatorului nostru.
