30/05/2026
Înainte să fiu fotograf, sunt om.
Când eram mică și auzeam un avion, strigam și eu pe stradă: „Avion cu motor, ia-mă și pe mine în zbor!”. Visam mult și mă jucam puțin. Verile nu erau despre vacanțe, ci despre muncă în gospodărie, ca să-i ajut pe ai mei. Nu o spun ca pe o dramă, efectiv așa erau vremurile.
Dar partea frumoasă e că astăzi chiar fac ce-și dorea copilul de atunci: citesc, văd filme, călătoresc și sunt, la propriu, cu capul în nori destul de des. Iar când am timp liber, aleg pur și simplu să mă bucur de nimicuri.
Locuiesc într-o zonă tare liniștită, aici în UK, cu lăculețe în fiecare cartier și copaci plini de păsări care fac gălăgie de la prima geană de lumină.
În liniștea asta, sunt o romantică incurabilă, dar cu niște extreme interesante. Sunt blogger de carte de peste 12 ani, deci mă găsești des cu ochii în pagini. Dar, pe lângă asta, obișnuiesc să urmăresc documentare cu criminali în serie sau ticăloși sentimentali, bazate pe fapte reale 🤭. Lângă ele pun un latte care e mai mult lapte cu apă și un strop de cafea. Am destule momente când desenez pe unde apuc, merg pe stadion deși nu am nicio gară cu fotbalul, călătoresc cât pot de des pentru că-mi place să casc gura și da, uneori mă bucur că mă dor picioarele de la atâta mers. 🫣
Pot să vorbesc ore în șir, dar nu cu oricine, ci doar cu oamenii care îmi plac și cu care rezonez. În rest, am momente în care am nevoie de liniște totală (spre bucuria soțului) și nu mai scot o vorbă. Trăiesc la extreme și este ok să fac asta.
Alergăm atât de mult în fiecare zi să fim experți, încât uităm cât de bine e pur și simplu să stai și să respiri ca om.
Eu îmi iau o pauză astăzi. Tu cm îți petreci weekendul?